Face din periaj o activitate distractivă și supravegheați.
Părinții subestimează adesea diferențele fiziologice dintre dinții temporari (de lapte) și dinții permanenți, conform observațiilor noastre de la Clinica Dentară Lema din Turcia. Profesor Doctor Coşkun Yıldız evidențiază faptul că smalțul dinților temporarieste mult mai subțire și mai puțin mineralizat decât cel al dinților adulți. Prin urmare, procesul acizilor bacterieni va ajunge mai rapid la nerv (pulpă), transformând chiar și o neglijență minoră în igienă într-o urgență în îngrijirea dentară.
Disrupția biofilmului este ceea ce face diferența aici. Fără eliminarea mecanică, bacterii precum Streptococcus mutans se stabilesc pe suprafața dintelui, producând acid care descompune matricea smalțului.
Fiziologia dezvoltării periajului
Lipsa competențelor motorii fine suficient dezvoltate poate fi un motiv pentru eficiența redusă a periajului la copii. Pentru aceasta, clinicienii folosesc maturizarea neuromusculară pentru a clasifica calitatea periajului.
Până când un copil are dexteritatea necesară pentru a face activități simple precum legarea șireturilor sau scrisul în scris cursiv, îi lipsește mișcarea rotativă a încheieturii necesară pentru curățarea corectă a liniei gingivale. Acesta este ceea ce Medicul stomatolog Polen Akkılıç și echipa sa înseamnă atunci când spun că folosesc „Protocolul de Supraveghere Parentală„.
Un copil sub 7 ani este practic lăsat la intuiția proprie, din punct de vedere medical, și este ineficient. În timp ce se concentrează pe suprafețele ocluzale (de mușcare) prin frecare, de obicei neglijează zonele gingivale critice, unde acumularea de plăcăți duce la inflamație.
Chimia fluorului: Siguranță și Eficiență
Printre subiectele variate, cel referitor la utilizarea fluorului este extrem de controversat. Cu toate acestea, baza științifică nu poate fi schimbată. Agenții de remineralizare precum fluorul pot ajuta în acest sens. Când fluorul intră în contact cu cristalele de hidroxidapatită din smalț, rezultă formarea de fluorapatită, care are o rezistență mai mare la acizi.
În practica noastră de zi cu zi la Clinica Dentară Lema, respectăm protocolul stratului de mucus, care reprezintă un echilibru bun între eficacitate și siguranță (evitarea fluorozei):
Vârsta 3 până la 6 ani: Crește cantitatea la o „dimensiune de mazăre”. Deoarece reflexul de înghițire este controlat mai bine în această etapă, copilul poate scuipa excesul.
Primul dinte (aproximativ 6 luni): Aplică o „pastă” (de dimensiunea boabelor de orez) de pastă de dinți cu fluor (1000 ppm). Astfel, te asiguri că protecția este doar topicală și nu există ingestie sistemică de fluor.
Tehnica peste forță: metoda Bass modificată
Deși copiii freacă adesea înainte și înapoi (frecare orizontală), acest lucru poate cauza retragerea gingiilor în timp. Învățăm părinții să ghideze copiii spre Tehnica Modificată Fones (mișcări circulare) pentru copii mai mici și, în cele din urmă, spre Tehnica Bass Modificată pentru copiii mai mari.
Scopul nu este să „perie” dinții până devin albi, ci să tulburi colonizarea organizată a bacteriilor (placă) așezate la un unghi de 45 de grade față de linia gingivală.
Cronologia Clinică pentru intervenții în igienă
La Clinica Lema, structurăm ghidajul pediatric în funcție de etapele de eruptie dentară:
| Stadiul de dezvoltare | Statusul dentiției | Obiectivul clinic de igienă |
| Primul an (0-1 an) | Fără dinți / Primii incisivi | Șterge gingiile cu tifon pentru a elimina reziduurile de lapte și a obișnui mucoasa. |
| Copil mic (1-3 ani) | Eruptia molarilor temporari | Periaj strict parental. Disruptia biofilmului pe suprafețele de fosă și fisură. |
| Preșcolar (3-6 ani) | Dentiție primară completă | Periaj asistat. Introducerea aței dentare pentru contactele apropiate. |
| Școlar (6-12 ani) | Dentiție mixtă (exfoliere) | Focus pe molarii permanenti eruptivi (se recomandă sigilare). Periaj independent cu verificări. |
Consecințele pierderii premature
De ce luptăm atât de mult pentru a salva un dinte de lapte care oricum va cădea? Profesor Doctor Coşkun Yıldız explică faptul că dinții temporari acționează ca „menținători de spațiu” naturali.
Dacă un dinte de lapte este pierdut prematur din cauza cariilor netratate ECC, dinții învecinați se deplasează în spațiu. Acest lucru împiedică erupția corectă a dintelui permanent de dedesubt, conducând la malocluzie severă (aglomerație) care necesită tratament ortodontic complex mai târziu în viață. Periajul de azi este, practic, „ortodonție preventivă”.
Întrebări frecvente: Perspective Medicale pentru Părinți
Absolut. Dacă un copil doarme cu o sticlă conținând lapte sau suc, lichidul se acumulează în jurul dinților frontali superiori, creând un mediu propice pentru bacterii toată noaptea. Numim acest lucru „Decolorarea dentară de biberon”, și de obicei necesită restaurare extinsă sub sedare.
Toxicitatea acută necesită o cantitate mare (ca și consumul unui întreg tub). Cu toate acestea, ingestia cronică a unor cantități mari poate duce la fluoroză dentară (puncte albe pe dinții permanenți). De aceea, restricționăm cantitatea la o „pastă” sau o „dimensiune de mazăre” până la dezvoltarea completă a reflexului de scuipare.
Ața dentară este indicată clinic imediat ce doi dinți ating (contact interproximal). Periuța de dinți cu peri nu poate ajunge între contactele strânse, unde începe majoritatea cariilor pediatricice.
Sigilantele sunt un strat preventiv de rășină aplicat în crăpăturile adânci ale molarilor. Crează o barieră fizică împotriva bacteriilor. La Lema Clinică Dentară, recomandăm sigilantele imediat după eruptiona primilor molari permanenți (în jurul vârstei de 6 ani).
Frecvența contează mai mult decât cantitatea. De fiecare dată când un copil consumă un carbohydrate, pH-ul din gură scade pentru 30 de minute (atac acid). Dacă un copil face gustări constant, salivă nu va avea niciodată șansa să neutralizeze acidul, ceea ce face ca periajul să fie mai puțin eficient. Recomandăm mesele consolidate.
- American Academy of Pediatric Dentistry (AAPD). (2022). Ghid de Terapie cu Fluor. Manualul de Referințe al Dentarologiei Pediatrice.
- Tinanoff, N., & Baez, R. J. (2019). Carii de la vârsta mică: Epidemiologie, Etiologie și Prevenție. Jurnalul Internațional de Dentarie Pediatrică.
- Featherstone, J. D. (2000). Știința și practica prevenirii cariilor. Jurnalul Asociației Dentare Americane, 131(7), 887-899.
- Marinho, V. C., et al. (2003). Pastele cu fluor pentru prevenirea cariilor dentare la copii și adolescenți. Baza de Date Cochrane pentru Recenzii Systematice.
- Casamassimo, P. S., et al. (2009). Dincolo de dmft: Costul uman și economic al cariilor de la vârsta mică. Jurnalul Asociației Dentare Americane, 140(6), 650-657.
